Mere Adevarate

Anul 2013 mi-a adus 2 surprize: prima, cea mai importanta, e ca mama mea si-a vindecat depresia: depresia “de batranete” cum o numesc eu, adica o depresie fara motiv concret (sau, la fel de bine cu o mie de motive), care ascund de fapt nevoia de a trai tristetea cea mare, tristetea sfasietoare: tristetea ca viata asta se termina. N-ai ce-i face unui astfel de om; il ajuti sa rezolve un motiv (aparent) de deznadejde, el inventeaza altul, tot ce fucntioneaza e sa participi cu fizicul alaturi de el; sa nu-l parasesti in momentul ala. “Momentul” poate dura mult, sau poate sa nu se termine deloc.

Al doilea motiv de bucurie a fost ca, fara sa o cer (dar crezand din tot sufletul ca asa ceva “se poate”), Dumnezeu mi-a daruit sa vad o minune cu ochii mei (a… asta vroiai sa vezi …? …pai, uite, copilul meu drag…. )

Si-am vazut: mere adevarate, mari, fara pata, fara viermi, fara cusur, intr-o livada unde nimeni, niciodata, de 20 de ani incheiati, n-a stropit vreodata cu ceva, cu absolut nimic, intr-o zona de ses, unde se presupune ca merii nu dau roada chiar asa, intr-o nebunie, cu asupra de masura…)

Nu doar ca sunt mere mari, uriase-chiar pentru o livada neingrijita cum e asta, dar au rezistat perfect pana in ziua de azi, in conditii absolut ne-supravegheate: pe balcon, pur si simplu.

Sunt un om fericit !  J

Din cauza asta, anul asta mi-am propus, nu multe, ci putine obiective, da’ bune:
- odata, sa reproduc fenomenul asta in alt loc (ecologia livezii, plantele sanitar plus insectele pradator care-or fi pe-acolo),
- si-n al doilea rand, sa obtin rosii dulci; vreau sa aflu odata pt. totdeauna cum se face asta.

(e ca si cum ai cere imposibilul, nu…? dar am eu cateva ajutoare. In primul rand un soi de rosii mici dar extrem de dulci, cultivate absolut din intamplare de socrul meu anul trecut, si un soi de rosii Stupice, pe care urmeaza sa-l primesc prin bunavointa lui Valerian caruia o sa-i raman mereu indatorata, caci Valerian spune ca acest soi e intr-un top 10 al celor mai gustoase rosii).
Asa c-am inceput sa fac rasaduri de rosii, si sa plantez buruieni. Cine m-ar vedea cum ingrijesc niste firisoare de vetrice iesite din seminte primite anul trecut de la nelucraciun, ar rade de mine de s-ar prapadi... :)
dar nu ma las pana nu reusesc ... 

Promisiuni

Suna frumos titlul postarii de azi pe blogul lui Simona; cam asa arata si promisiunile rosioarelor mele: Paul Robeson spre coacere. Arata bine avand in vedere ca n-au avut parte, saracutele, de prea multa atentie din partea mea (pt. ca-s mai mereu ocupata cu mama….).

In rest, celelalte – mare parte cherry de diferite forme si culori – au inceput sa se coaca:

Mana n-au avut absolut deloc, datorita sarmei de cupru despre care-am invatat de la Phlox. 

Paraziti sau Tuta Absoluta, iarasi nu (apropos: Tuta Absoluta e numele moliei, nu – asa cum am crezut eu prima oara - vreo porecla rautacioasa … J )

…. Cred ca asta se-ntampla pt. ca gradina mamei mele n-a vazut chimicale de zeci de ani, asa ca echilibrul ecologic e deja stabil, si nicio specie nu devine invaziva, in dauna celorlalte: mereu aduc cu mine la Bucuresti cate-o urechelnita sau cate-o buburuza…. J

Cred c-asa arata “pacea intre popoare” la insectele cu care ne luptam noi ….

Si-a fost an echilibrat, 2013, cu de toate: si ploi si calduri mari. ... Deci nu e chiar poveste ideea ca scapand de chimicale, scapi de-o groaza de belele…

Am vrut sa fac un experiment anul asta, si-am plantat un mic cires amar; in primavara, s-a umplut de afide, pt. ca furnici sunt din belsug; iar solutia de sapun cu pelin n-a avut decat rezultate partiale.

Asa ca m-am pus si-am facut cum zice Phlox pe Hobby Gradina: am plantat la radacina lui 2 radacini de hrean si 2 de patrunjel – in loc de coriandru – si am vazut ca afidele au disparut complet, chiar si dupa variatiile mari de temperatura si umiditate, din ultimul timp.

Acum, nu exclud ca asta sa fie si rezultatul aparitiei gargaritelor in ecosistem, dar cert e ca au avut rezultate.

Patrunjelul si hreanul or sa se faca tufe mari la radacina ciresului, e de observat primavara viitoare daca ele sunt raspunzatoare de disparitia afidelor, pt. ca buburuzele am observat ca-si fac aparitia mai tarziu, cam prin iunie. 

Oare o fi existand vreo metoda sa “cultivi” peste an, pradatori de acest gen ….? Sigur trebuie sa existe, o sa ma uit pe net. Eu o sa fac oricum un mic bug-hotel, cum am vazut prin fotografii, si-o sa-l plasez fix pe/sau langa, ciresul-erou al experimentelor mele … J

Incepe postul Sfintei Marii, ne mai vedem dupa 2 saptamani.

Mancare gustoasa pentru cei care vor sa nu se-ngrase

Mancare gustoasa pentru cei care vor sa nu se-ngrase: varza murata cu seminte de coriandru (de la Phlox)

Idee "furata" de la Phlox de pe Hobbygradina: varza murata cu coriandru: e o varza care se mureaza obisnuit, doar ca impreuna cu marar se adauga si seminte de coriandru. Cate ? Dupa gust, eu pun destul de multe, pentru ca impreuna cu varza murata fac o mancare completa - in stilul chinezesc "completa: de genul careia nu mai trebuie sa-i adaugi nimic ca sa fie buna.
Este extrem de savuroasa, aduce repede satietatea si senzatia de multumire pentru ce mananci, asa ca nu trebuie sa mananci mult ca sa te simti satul.

E o baza excelenta pentru orice fel salata rece de vara; daca adaugi carbohidrati (fasole fiarta boabe, cartofi, orez brun, bulgur, mamaliga simpla, etc) tine de foame pt. foarte mult timp.

Zeama de varza contine pro-biotice (bacterii de fermentatie care ajuta digestia si detoxifiaza).
Poate fi folosita pt. a face o sunca minunata "de casa" din carne de porc (cu un gust fara egal fata de ce poti cumpara de la supermarket sau de la "tarani"; reteta mai incolo).

Pietre la Rinichi

Eliminarea pietrelor de la rinichi e in mod particular dificila pentru barbati - asta daca au norocul sa le elimine natural, fara sa ajunga la operatie. O reteta pe care am testat-o cu succes si pe mine si pe sotul meu, si care-i cunoscuta, se pare, din vechime pe la manastiri, e tamaia naturala, fara niciun adaos (de miros, culoare, etc) : adica tamaia alba.
Tamaia are proprietatea de a transforma pietrele in nisip, si astfel eliminarea e si sigura si ne-dureroasa.

Experienta mea: a functionat cu succes la oxalatii identificati medical la sotul meu, dar si la pietrele mele, de natura ne-identificata (pt. ca n-am mers la doctor pt. asta).
Nu exista efecte secundare.

NU functioneaza pt. pietrele la ficat, care sunt de alta natura: sunt conglomerate de colesterol.

Inainte de a se lua tamaia, ea se anvelopeaza, adica se pregateste astfel: o bucatica de tamaie mare cat un bob de mazare, se inveleste in miez de paine, sau in mamaliga, sau se zdrobeste grosier si introduce intr-o capsula goala de medicamente.
Anveloparea la tamaie se face pt. ca ea ca sa nu vina in contact cu smaltul dintilor, pe care il poate macina asa cum se-ntampla cu pietrele la rinichi.
Dupa ce-a fost pregatita, capsula de tamaie se bea cu apa, sau cu ceai diuretic, dimineata pe stomacul gol, inainte de masa.  Nu se mananca o jumatate de ora dupa asta.

Programul dupa care se iau pastilele de tamaie arata asa:

se ia o pastila pe zi, dimineata, urmatoarea zi pauza. deci o pastila la 2 zile in total 7 pastile

PAUZA :  1 saptamana

se ia o pastila pe zi, dimineata, urmatoarea zi pauza. deci o pastila la 2 zile in total 7 pastile

Ceai diuretic, sucuri de fructe si bere in toata aceasta perioada; 

NO-SPA, anti-spastic, daca apar dureri ascutite la eliminare

Tratamenul se repeta numai daca apar din nou simptome, adica durerile specifice de litiaza renala. La sotul meu oxalatii nu s-au mai refacut, la mine pietrele se refac la cca 10 ani.

Important: remediile adunate de mine aici nu au cum sa substituie analizele medicale pe care oamenii le dispretuiesc atat, dar care sunt singurul punct de plecare pentru un diagnostic corect - deci si pentru un tratament corect.
Singurul merit al remediilor pe care le prezint eu aici e faptul ca sunt incercate de mine cu succes; dar, cum nu exista doua persoane identice, inainte de a incerca ceva de aici e bine ca un medic sa puna un diagnostic corect.

Rosiile de la Mirela in 18 Mai

Rosiile de la Mirela in 18 Mai - Ziua in care ma hotarasem sa cumpar altele din piata

Am primit de la Mirela cateva rasaduri bune de plantat - imediat - si altele, mai micute, care aveau mult de crescut pana la asta. Le-am dus la tara la casa mamei mele, le-am plantat pe cele mari, si pt. restul m-am hotarat s-astept... Dupa vreo trei saptamani, ma saturasem s-astept: frenezia plantarii vibra si mergea singura prin Bucuresti... :) ... bucurestenii cumparau rasaduri intr-o nebunie, ca niciodata pana atunci ...

m-am dus s-o vad pe mama la tara, gandind sa dau o fuga pana la oras, sa iau si eu niste rasaduri bune de plantat... Cand, ce m-astepta acolo ... Surpriza ! Rosiile Mirelei crescusera ca-n poveste ! Incredibil ! Aveau 2 centimetri deasupra cutiei cand le-am adus, si-n trei saptamani au crescut la 30 de centimetri !

Nu le-am pus ingrasaminte, nu le-am pus nimic, pt. ca ma pasioneaza cultivarea plantelor ca experiment, nu pt. productie, ca sa vad "ca se poate" ! De rosii falsificate e plina lumea.
Si, atunci am realizat ca asta nu putea fi decat efectul conditionarii semintelor inainte de plantare (are Mirela o postare despre asta). Culmea e c-atunci mi se parea ca e o treaba complet inutila, iar acum - chiar si dupa plantare - rosiiile de la ea cresc exploziv, fara sa primeasca macar lucrurile "normale" pt. culturile ecologice (maceratul de urzica, apa de gainat, etc), pentru ca n-am timp de asta.

Interesant... ! Adica, mi-a reusit un experiment bun pt. orice un orasean fara timp: rosii mari si sanatoase, fara a face practic nimic ... si fara sa pierd prea mult timp cu ele. Ce am facut a fost firul de cupru care a functionat excelent, ingrasaminte organice in pamant, la plantare, asa cum spune Phlox (urzica, cafea, coaja de ou, faina de peste pt. fosfor, sare epsom pt. magneziu... si.... si-am uitat sa pun putina cenusa ....), plus stropirea cu bor ca sa rodeasca - tot dupa cum bine am aflat tot de la Phlox ( de la care multe fete "dragute" de pe net fura lucrurile bune, si-apoi le raspindesc ca si cum ar fi ale lor, fara macar sa-ntoarca un simplu "multumesc"... )


Cum aratau rosiile de la Mirela o luna mai tarziu, pe 15 Iunie:

Cu flori o gramada si zvelte, repet, fara sa-mi bat capul aproape deloc. Apoi, au crescut si mai si, si s-au umplut de roade, le-am defoliat cat am putut - pt. c-au crescut ca o jungla - dar inca nu s-au copt. Ma pregatesc sa fac experimentul lui Phlox pt. a stimula coacerea, sa vedem ce va fi. Sunt foarte curioasa.... :)

Deci, concluzia ar fi ca, in general, tot ce-am aflat de la Phlox a functionat, si-n plus, m-a scutit de-o gramada de timp pierdut in soare. Am aplicat ce spune Phlox si la un pomisor, o sa vad rezultatul curand.
Si, btw, am citit undeva prin net-ul americanesc, cred, ca bicarbonatul de sodiu face rosiile dulci, daca e presarat la radacina. O sa-ncesc si asta, desi, la cum arata, cred c-o sa fie perfecte oricum.


Multumesc, Phlox si Mirela !